Un interior mediteranean dincolo de clișee: bucătărie, grădină, materiale și ritmul vieții
Dincolo de culori
Stilul mediteranean este adesea descris prin culori: alb, albastru, teracotă, verde măslin. Dar un adevărat interior mediteranean are rădăcini mai adânci: în modul în care casa primește lumina, umbra, aerul și oamenii.
Bucătăria ca centru
O bucătărie în stil mediteranean rareori arată ca un laborator steril. Are rafturi deschise, vase din ceramică, lemn, piatră, ulei de măsline, pahare, boluri și o masă în jurul căreia viața se desfășoară în mod natural.
Aici, materialele nu sunt doar suprafețe, ci participanți la ritualul gătitului și al împărtășirii.
Un spațiu cu tranziții
Casele în stil mediteranean se bazează adesea pe tranziții. Între bucătărie și terasă, între sufragerie și grădină, între umbră și soare.
Casa mediteraneană nu izolează interiorul. Ea permite plantelor, luminii și mirosului mâncării să pătrundă în spațiu.
Mobilier funcțional
Mobilierul în stil mediteranean nu trebuie să fie greoi sau teatral. Sunt suficiente materialele naturale, mesele joase, suprafețele din lemn, detaliile din ceramică și formele care nu par prea lustruite.
O masă precum Masa Andaluzia , de exemplu, aduce geometrie și culoare, dar rămâne un obiect de uz cotidian, nu o scenografie.
Grădina ca o prelungire
Grădina mediteraneană este o prelungire a interiorului. Ghivece din teracotă, ghivece de flori, măslini, lămâi, plante aromatice și umbra pergolelor pot face ca spațiul exterior să fie la fel de important ca și sufrageria.
Chiar și într-un apartament, acest principiu poate fi pus în practică printr-un balcon cu plante, ghivece de ceramică și o măsuță de cafea.
Logica stilului
Designul interior mediteranean nu se realizează prin imitarea unei case de vacanță. El se bazează pe o logică: mai puține obiecte, mai multă materialitate; mai puțin strălucire, mai multă lumină; mai puțină formalitate, mai multă masă, în jurul căreia se petrece timp.
Când ceramica, lemnul, inul, piatra și plantele se îmbină armonios, casa începe să pară nu decorată, ci locuită.
